Ultima explozie solara !

Puternica erupţie solară ce a afectat deja comunicaţiile prin radio în China, poate afecta şi liniile de înaltă tensiune dar şi sateliţii aflaţi pe orbita circumterestră, conform unui anunţ NASA.

Masiva pată solară formată, despre care oamenii de ştiinţă susţin că este de dimensiunea planetei Jupiter, este cea mai puternică erupţie solară din ultimii 4 ani, conform NASA. Erupţia de clasa X, cea mai puternică categorie de erupţii, s-a produs marţi la ora 01:56 GMT. “Erupţiile din clasa X sunt cele mai puternice evenimente solare. Ele pot bloca radiocomunicaţiile, pot provoca furtuni de radiaţii de lungă durată, pot afecta şi telecomunicaţiile şi reţelele electrice”, se precizează în comunicatul NASA, potrivit Agerpres. Observatorul de dinamică solară al NASA (Solar Dynamics Observatory) a surprins o ejecţie uriaşă de masă coronală asociată erupţiei ce se îndreaptă spre Pământ cu viteza de 900 kilometri pe secundă. Primele particulele de plasmă puternic ionizate au ajuns în contact cu Pământul joi la ora 03:00 GMT.

Administraţia Meteorologică chineză a anunţat deja că erupţia solară a blocat comunicaţia radio pe unde scurte în sudul Chinei, provocând “tulburări subite în ionosferă” şi a avertizat că alte erupţii solare masive ar putea să se producă în următoarele trei zile.

În 2012 Pământul va fi încălzit de doi sori!

Astronomii de la Universitatea Queensland au descoperit că începând cu anul 2012 Pământul ar putea fi încălzit de doi sori, cel puţin pentru o perioadă de timp.

 Betelgeuse, una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer îşi pierde din masă şi ar putea să se tranforme într-o super-nova.
Explozia acestei stele ar putea da naştere unei stele gigant sau unei găuri negre la o distanţă de 1.300 de ani lumină de Pământ.
Totodată, dacă Betelgeuse va deveni o stea căzătoare, Pământul va fi presărat cu miliarde de particule din corpul celest, care însă nu vor fi dăunătoare.
Specialiştii n spun că temperatura nu va fi influenţată de apariţia celui de-al doilea soare.

 

Eris o planeta a zeilor & Nibru !

Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003-UB-313 si cunoscuta in Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hericolubus, Planeta Zeilor, planeta Imparatiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc.
A primit denumirea oficiala de Eris in urma hotararii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006.Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea:

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California);
-a fost descoperit de Michael E. Brown, Chad Frujililo, David L. Rabinovitz, de la California Institute of Technology, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus.
- observatiile ulterioare publicate in octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel).

Apropierea periodica (3.600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamant genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind incalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Pe scurt, ilustrarea acestui proces in timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamant:

1) Acum 7.200 de ani, in timpul cataclismului cunoscut sub termenul de "potopul" lui Noe:"Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din «inchisoarea lor de gheata»... dr.
John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa" (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Acum 3.600 de ani, in timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea I. Ch., Pamantul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns in sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamant... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

3) Situatia prezenta (29/30 decembrie 2006): Agentiile de presa din intreaga lume au relatat faptul ca o platforma de gheata de aproximativ 66 km patrati (cam 15 km lungime si 5 km latime) s-a detasat de insula Ellesmere (in apropierea Groenlandei), in Oceanul Atlantic, datorita incalzirii globale, iar calota glaciara continua sa se rupa.
Incalzirea globala se va accentua tinand cont de faptul ca eris nu atrecut sici macar de Pluto. Apropierea maxima de Pamant se estimeaza a fi inregistrata in perioada 2010-2012.

Fenomene provocate de intratea planetei eris in sistemul nostru solar: Incalzirea globala si crestera activitati vulcanice a avut loc pe toate planetele sistemului solar: au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.

Exemple relatate in ultima perioada de timp:
1) Luna Triton a lui Neptun se incalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
2) Pluto se incalzeste foarte rapid (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
3) Cresterea activitati vulcanice pe satelitul Io, a lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
4) Marte se incalzeste (ABC News, 7 decembrie 2002).
5) Incalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles)
Sunt doar o parte din fenomenele relatate de cercetatori si astronomi.

Profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei incalzirii observate.
Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte, concluzionand: "Studiind ce se petrece in alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei".

Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri, la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri, la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. Un scurt film (4-5 minute) despre cele de mai sus poate fi vazut la: Leweb2zero.tv nibiru.

In anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii !!!!

Zgârie-nori doborâţi la pământ, meteoriţi care se izbesc de Pământ şi un călugăr tibetan care se adăposteşte în munţi din calea unei revărsări masive a oceanelor. Este o viziune a Apocalipsei, surprinsă în ultimul blockbuster hollywoodian. Dar fricile că lumea se va sfârşi în decembrie 2012 sunt doar un mit alimentat puternic de zvonurile de pe Internet…cel puţin aşa susţine un om de ştiinţă de elită al NASA.

Un specialist NASA linişteşte populaţia: în 2012 nu va fi sfârşitul lumii

Dr. David Morrison, cel care conduce serviciul de Astrobiologie al NASA, afirmă că el însuşi a primit mai mult de o mie de email-uri din partea celor care sunt îngrijoraţi că sfârşitul lumii ar putea interveni în decembrie 2012. Într-un articol publicat de “Astronomical Society of the Pacific”, Dr. Morrison a răspuns la 20 de întrebări, pentru a diminua aceste frici.

În 2012, o planetă Nibiru se va ciocni de Pământ?

Conform acestor teorii privind sfârşitul lumii, calendarul folosit de vechea civilizaţie maya s-ar sfârşi în decembrie 2012. Interesant e faptul că această dată coincide perfect cu predicţiile făcute de un autor SF obscur care a afirmat că o veche civilizaţie mesopotamiană credea că o planetă, denumită Nibiru, se va ciocni cu Pământul tot în decembrie 2012.

Fricile au fost alimentate de un film apocaliptic denumit “2012″ (cu John Cusack în rolul principal), care se lansează în noiembrie 2009. O căutare rapidă pe Amazon.com, relevă faptul că sunt nu mai puţin de 175 de cărţi care au ca subiect “2012″.

Nibiru e doar un mit

Mai întâi, Dr. Morrison elimină posibilitatea ca să existe vreo planetă Nibiru. El scrie: “În primul rând, Nibiru e doar un mit, fără să aibă nicio bază reală. Pentru un astronom, a pretinde că această planetă este în apropiere, dar invizibilă, este ceva prostesc”.

Dr. Morrison râde şi la sugestiile că Guvernul este complice în ascunderea acestei planete faţă de public. “Chiar dacă ar dori acest lucru, Guvernul n-ar putea ascunde planeta Nibiru. Dacă ar fi fost reală, această planetă ar fi fost descoperită de mii de astronomi, atât amatori, cât şi profesionişti. Aceşti amatori se află împânziţi în toată lumea. Cunosc comunitatea astronomilor, şi aceşti oameni de ştiinţă n-ar ţine secret existenţa unei planete, nici dacă li s-ar comanda să tacă. Nu poţi ascunde o planetă care se află în interiorul Sistemului Solar!”

Şi ce dacă în decembrie 2012 se sfârşeşte calendarul mayaş? Asta nu înseamnă sfârşitul lumii

Şeful de la NASA se adresează de asemenea şi celor îngrijoraţi că acest calendar mayaş s-ar sfârşi în anul 2012. “Vechile calendare sunt interesante pentru istorici, dar nu se poate compara cu abilitatea pe care o avem astăzi în a măsura timpul, sau cu precizia calendarelor pe care le folosim în mod curent. Problema e că aceste calendare, fie ele vechi sau contemporane, nu pot prezice viitorul planetei noastre sau da avertismente cu ceea ce se va întâmpla pe anumite date, ca decembrie 2012. Uite, şi calendarul meu de birou se sfârşeşte pe 31 decembrie 2009, dar asta nu înseamnă că atunci va avea loc Armageddon-ul. E pur şi simplu începutul unui an nou”, afirmă dr. Morris.

El a mai adăugat faptul că nu există dovezi că şi Nostradamus ar fi previzionat sfârşitul lumii tot în anul 2012.


Inversarea rotaţiei Pământului şi inversarea polilor magnetici nu se va produce

În ceea ce priveşte zvonul că alinierea planetelor din galaxia Caleea Lactee ar putea afecta câmpul gravitaţional al Pământului sau a inversa rotaţia lui, dr. Morris crede că totul e doar o prostie. “O inversare a rotaţiei Pământului e un lucru imposibil. Acest lucru nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată”.

Omul de ştiinţă a mai spus că, deşi inversarea polilor magnetici este un fenomen care are loc o dată la 400.000 de ani, totuşi specialiştii cred că acest fenomen nu se va produce în următoarele milenii, neexistând nici măcar o singură evidenţă că ar avea loc aşa ceva în această perioadă.

Cosmofobia, sau frica de Cosmos

Dr. Morrison a remarcat faptul că o creştere a interesului oamenilor faţă de spaţiul cosmic a dus la o “cosmofobie” generală, adică la o frică faţă de Cosmos. El a spus că oamenii sunt din ce în ce mai interesaţi de câmpul magnetic al Soarelui, de furtunile solare, de găurile negre sau de “falia” din galaxia Calea Lactee. “În urmă cu câteva decenii, aceste lucruri erau doar nişte idei astronomice interesante de studiat, dar acum, pentru mulţi tineri, care sunt dezinformaţi de Internet, sunt doar obiecte ale fricii şi groazei. Cosmofobia poate fi una din consecinţele pe termen lung ale farsei 2012 – să-i facă pe oameni să le fie frică de Cosmos şi de Univers”, conchide dr. Morris.

O descoperire care ne apropie și mai mult de planeta roșie!

Date de la Orbiterul Mars Reconnaissance sugerează posibilitatea existenței unor zone locuibile în subteranul planetei Marte – care să fi fost utilizate în trecut și poate chiar în prezent. Cercetătorii au descoperit, într-un crater de impact, evidența unor mult căutate roci purtătoare de carbonat, alterate hidrotermal și care s-au aflat cândva în adâncurile planetei roșii. ”Rocile carbonatice au fost multă multă vreme Sfântul Graal al explorării planetei Marte din mai multe motive”, a spus Joseph Michalschi de la Institutul de Științe Planetare. El a explicat că pe Terra carbonații s-au format odată cu oceanele și în interiorul lacurilor, așa încât este posibil să se fi întâmplat la fel pe Marte. ”Asemenea depozite pot indica prezenţa unor mări care s-au aflat cândva la suprafaţa planetei. Un alt motiv este proiectarea unei atmosfere marţiene cândva foarte dense şi bogate în CO2, însă astăzi această atmosferă este rarefiată, aşa încât putem presupune că acel CO2 s-a conservat undeva pe Marte în rocile carbonatice”.

Această caracteristică mineralogică unică a fost evidenţiată pe culmea centrală a unui crater din sud-vestul zonei vulcanice gigant de pe marte, numită Syrtis Major. Utilizând spectre infraroşu ale Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer for Mars (CRISM), geologii planetari au detectat mineralele hidrotermale prin amprentele lor spectroscopice. Imagini în vizibil ale Experimentului Ştiinţific de Scanare la Rezoluţie Înaltă (HiRISE) de la bordul MRO arată apariţia mineralelor carbonate şi silicaţilor hidrataţi de pe un strat solid de rocă care a fost dezgropată de către un impact meteoric vechi şi scoasă la suprafaţă, pe crusta vulcanică înaltă a lui Marte.

Rocile purtătoare de carbonaţi s-au aflat cândva la 6 km adâncime în subteran. Mineralele carbonatice coexistă cu silicaţii hidrataţi de origine cel mai degrabă hidrotermală.

Dacă aceasta nu este prima detecţie de carbonaţi pe Marte, a afirmat Michalski, „această detecţie este semnificativă pentru că ne arată că prezenţele carbonatice anterioare, găsite într-o zonă limitată, nu au fost un fenomen localizat. Carbonaţii s-au putut forma într-o zonă foarte mare pe planeta Marte, dar au fost acoperiţi ulterior, în istoria planetei, de fluviile de lavă vulcanică. O extraordinară istorie a apei pe Marte ar putea fi pur şi simplu ascunsă sub lava vulcanică mult mai tânără!”.

Descoperirea are de asemenea implicaţii în ce priveşte capacitatea de a găzdui viaţă a crustei marţiene. „Prezenţa carbonaţilor împreună cu mineralele silicate hidrotermal indică existenţa unui sistem hidrotermal în prezenţa dioxidului de carbon, în crusta marţiană”, a continuat Michalski. „Un asemenea mediu este similar din punct de vedere chimic cu tipul sistemelor hidrotermale existente în oceanele de pe Terra, care sunt capabile să susţină mari comunităţi de organisme care nu au văzut niciodată lumina zilei.”

„Zona rece şi uscată de pe suprafaţa lui Marte este un mediu de supravieţuire aspru chiar şi pentru microbi. Dacă putem identifica locuri unde zonele habituale au existat cândva în adâncime, protejate de mediul extrem de la suprafaţă, acesta este un mare pas înainte pentru explorarea astrobiologică a planetei roşii.”

Michalski şi co-autorul Paul B. Niles de la Centrul Spaţial Johnson al NASA au publicat recent rezultatele într-un studiu numit „Roci carbonatice din crusta de adâncime scoase la lumină de un impact meteoric pe Marte”, în jurnalul Nature Geoscience.

Cheia racirii Pamantului, descoperita pe Venus?

O solutie pentru oprirea incalzirii globale si racirea Pamantului ar putea fi gasita de oamenii de stiinta, multumita unei descoperiri facute de astronomi in atmosfera planetei Venus.
Masuratorile efectuate de sonda Venus Express, a Agentiei Spatiale Europene (ESA), au dus la descoperirea dioxidului de sulf in atmofera superioara a planetei Venus, scrie publicatia online MaxiSciences.
Descoperirea este importanta pentru Pamant, deoarece dioxidul de sulf ar putea proteja planeta noastra de efectele incalziri globale, neutralizand gazele de sera.
Solutia ii apartine lui Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, in 1995, ce a propus deja un proces prin care dioxidul de sulf sa poata fi folosit pentru racirea atmosferei Pamantului.
In cazul planetei Venus, cercetatorii de la ESA au detectat prezenta dioxidului de sulf la altitudini mari, intre 90 si 110 kilometri, descoperirea fiind confirmata si de specialistii americani, care au detectat aceeasi "ceata fina" de dioxid de sulf in atmosfera planetei, prin folosirea radiatiilor de microunde, cu ajutorul unui observator astronomic plasat la sol.
Parerea unanima a specialistilor care participa la acest program este ca dioxidul de sulf provine din ceata bogata in acid sulfuric din atmosfera planetei.
Cum temperatura creste cu altitudinea, in cazul planetei Venus, la peste 90 de kilometri, acidul sulfuric este descompus sub efectul radiatiilor solare, rezultand dioxid de sulf.
In cazul Terrei, dioxidul de sulf provine in mare parte din eruptiile vulcanice. Echipa de cercetatori, condusa de Paul Crutzen, lucreaza la un proiect privind injectarea unor cantitati mari de dioxid de sulf la altitudini de peste 20 de kilometri, in atmosfera terestra, in scopul racirii ei.
Expertii spera ca vor reusi, astfel, sa reduca impactul gazelor cu efect de sera generate de activitatea umana.
Un astfel de scenariu va fi luat in calcul in urmatorii ani, mai ales pentru a gasi solutii de injectare artificiala in atmosfera terestra a dioxidului de sulf.
In aceste conditii, norii de dioxid de sulf din atmosfera planetei Venus ii vor ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine cum ar putea profita Pamantul de pe urma acestei substante.

NASA a ascuns timp de 60 de ani !

Edgar Mitchell a fost pilotul modulului lunar în cadrul misiunii Apollo 14, care a avut loc în 1971, şi, totodată, al şaselea om care a păşit pe Lună.

Acesta spune că extratereştrii au contactat de mai multe ori Pământul în timpul carierei sale la Agenţia spaţială americană (NASA) , însă acest lucru nu a fost făcut public.

Mitchell, în vârstă de 77 de ani, a declarat într-un interviu pentru postul de radio american Kerrang!, că surse din NASA care au avut contact cu extratereştrii i-au descris pe aceştia drept nişte fiinţe "de înălţime mică, ce păreau bizare oamenilor ".

El spune că extratereştrii ar arăta aşa cum sunt cei descrişi în cultura populară, de înălţime mică, cu ochi şi cap mari.
Mitchell a explicat că tehnologia noastră "nu este nici pe departe atât de sofisticată" ca a lor şi că, "dacă ar fi fost ostili", "am fi dispărut până acum".
Mitchell, împreună cu comandantul misiunii Apollo 14, Alan Shepard, deţine recordul pentru cea mai lungă ieşire pe Lună - 9 ore şi 17 minute.
"Am fost destul de privilegiat încât să aflu că am fost vizitaţi şi că fenomenele OZN sunt reale", a spus Mitchell. "Am făcut parte din cercurile militare şi ale serviciilor secrete, care ştiu că, dincolo de ceea ce se cunoaşte public, am fost vizitaţi. Citind ziarele recent, îmi dau seama că s-a întâmplat chiar de mai multe ori", a adăugat acesta.
Mitchell, doctor în aeronautică şi astronautică, spune, referitor la celebrul incident de la Roswell, în New Mexico, din 1947, că a fost locul prăbuşirii unei navete extraterestre reale şi că fenomene similare sunt în curs de investigare.
Armata americană a susţinut întotdeauna că în acest loc s-a prăbuşit un balon de cercetare top secret.
Oficialii NASA au reacţionat rapid printr-un purtător de cuvânt: "NASA nu se ocupă cu depistarea OZN-urilor. NASA nu este implicată în acoperirea urmelor de viaţă extraterestră de pe această planetă sau din univers".
"Doctorul Mitchell este un mare american, dar nu îi împărtăşim opiniile despre acest subiect", a adăugat purtătorul de cuvânt.