Ultima explozie solara !

Puternica erupţie solară ce a afectat deja comunicaţiile prin radio în China, poate afecta şi liniile de înaltă tensiune dar şi sateliţii aflaţi pe orbita circumterestră, conform unui anunţ NASA.

Masiva pată solară formată, despre care oamenii de ştiinţă susţin că este de dimensiunea planetei Jupiter, este cea mai puternică erupţie solară din ultimii 4 ani, conform NASA. Erupţia de clasa X, cea mai puternică categorie de erupţii, s-a produs marţi la ora 01:56 GMT. “Erupţiile din clasa X sunt cele mai puternice evenimente solare. Ele pot bloca radiocomunicaţiile, pot provoca furtuni de radiaţii de lungă durată, pot afecta şi telecomunicaţiile şi reţelele electrice”, se precizează în comunicatul NASA, potrivit Agerpres. Observatorul de dinamică solară al NASA (Solar Dynamics Observatory) a surprins o ejecţie uriaşă de masă coronală asociată erupţiei ce se îndreaptă spre Pământ cu viteza de 900 kilometri pe secundă. Primele particulele de plasmă puternic ionizate au ajuns în contact cu Pământul joi la ora 03:00 GMT.

Administraţia Meteorologică chineză a anunţat deja că erupţia solară a blocat comunicaţia radio pe unde scurte în sudul Chinei, provocând “tulburări subite în ionosferă” şi a avertizat că alte erupţii solare masive ar putea să se producă în următoarele trei zile.

În 2012 Pământul va fi încălzit de doi sori!

Astronomii de la Universitatea Queensland au descoperit că începând cu anul 2012 Pământul ar putea fi încălzit de doi sori, cel puţin pentru o perioadă de timp.

 Betelgeuse, una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer îşi pierde din masă şi ar putea să se tranforme într-o super-nova.
Explozia acestei stele ar putea da naştere unei stele gigant sau unei găuri negre la o distanţă de 1.300 de ani lumină de Pământ.
Totodată, dacă Betelgeuse va deveni o stea căzătoare, Pământul va fi presărat cu miliarde de particule din corpul celest, care însă nu vor fi dăunătoare.
Specialiştii n spun că temperatura nu va fi influenţată de apariţia celui de-al doilea soare.

 

Eris o planeta a zeilor & Nibru !

Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003-UB-313 si cunoscuta in Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hericolubus, Planeta Zeilor, planeta Imparatiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc.
A primit denumirea oficiala de Eris in urma hotararii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006.Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea:

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California);
-a fost descoperit de Michael E. Brown, Chad Frujililo, David L. Rabinovitz, de la California Institute of Technology, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus.
- observatiile ulterioare publicate in octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel).

Apropierea periodica (3.600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamant genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind incalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Pe scurt, ilustrarea acestui proces in timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamant:

1) Acum 7.200 de ani, in timpul cataclismului cunoscut sub termenul de "potopul" lui Noe:"Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din «inchisoarea lor de gheata»... dr.
John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa" (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Acum 3.600 de ani, in timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea I. Ch., Pamantul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns in sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamant... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

3) Situatia prezenta (29/30 decembrie 2006): Agentiile de presa din intreaga lume au relatat faptul ca o platforma de gheata de aproximativ 66 km patrati (cam 15 km lungime si 5 km latime) s-a detasat de insula Ellesmere (in apropierea Groenlandei), in Oceanul Atlantic, datorita incalzirii globale, iar calota glaciara continua sa se rupa.
Incalzirea globala se va accentua tinand cont de faptul ca eris nu atrecut sici macar de Pluto. Apropierea maxima de Pamant se estimeaza a fi inregistrata in perioada 2010-2012.

Fenomene provocate de intratea planetei eris in sistemul nostru solar: Incalzirea globala si crestera activitati vulcanice a avut loc pe toate planetele sistemului solar: au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.

Exemple relatate in ultima perioada de timp:
1) Luna Triton a lui Neptun se incalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
2) Pluto se incalzeste foarte rapid (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
3) Cresterea activitati vulcanice pe satelitul Io, a lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
4) Marte se incalzeste (ABC News, 7 decembrie 2002).
5) Incalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles)
Sunt doar o parte din fenomenele relatate de cercetatori si astronomi.

Profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei incalzirii observate.
Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte, concluzionand: "Studiind ce se petrece in alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei".

Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri, la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri, la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. Un scurt film (4-5 minute) despre cele de mai sus poate fi vazut la: Leweb2zero.tv nibiru.

In anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii !!!!

Zgârie-nori doborâţi la pământ, meteoriţi care se izbesc de Pământ şi un călugăr tibetan care se adăposteşte în munţi din calea unei revărsări masive a oceanelor. Este o viziune a Apocalipsei, surprinsă în ultimul blockbuster hollywoodian. Dar fricile că lumea se va sfârşi în decembrie 2012 sunt doar un mit alimentat puternic de zvonurile de pe Internet…cel puţin aşa susţine un om de ştiinţă de elită al NASA.

Un specialist NASA linişteşte populaţia: în 2012 nu va fi sfârşitul lumii

Dr. David Morrison, cel care conduce serviciul de Astrobiologie al NASA, afirmă că el însuşi a primit mai mult de o mie de email-uri din partea celor care sunt îngrijoraţi că sfârşitul lumii ar putea interveni în decembrie 2012. Într-un articol publicat de “Astronomical Society of the Pacific”, Dr. Morrison a răspuns la 20 de întrebări, pentru a diminua aceste frici.

În 2012, o planetă Nibiru se va ciocni de Pământ?

Conform acestor teorii privind sfârşitul lumii, calendarul folosit de vechea civilizaţie maya s-ar sfârşi în decembrie 2012. Interesant e faptul că această dată coincide perfect cu predicţiile făcute de un autor SF obscur care a afirmat că o veche civilizaţie mesopotamiană credea că o planetă, denumită Nibiru, se va ciocni cu Pământul tot în decembrie 2012.

Fricile au fost alimentate de un film apocaliptic denumit “2012″ (cu John Cusack în rolul principal), care se lansează în noiembrie 2009. O căutare rapidă pe Amazon.com, relevă faptul că sunt nu mai puţin de 175 de cărţi care au ca subiect “2012″.

Nibiru e doar un mit

Mai întâi, Dr. Morrison elimină posibilitatea ca să existe vreo planetă Nibiru. El scrie: “În primul rând, Nibiru e doar un mit, fără să aibă nicio bază reală. Pentru un astronom, a pretinde că această planetă este în apropiere, dar invizibilă, este ceva prostesc”.

Dr. Morrison râde şi la sugestiile că Guvernul este complice în ascunderea acestei planete faţă de public. “Chiar dacă ar dori acest lucru, Guvernul n-ar putea ascunde planeta Nibiru. Dacă ar fi fost reală, această planetă ar fi fost descoperită de mii de astronomi, atât amatori, cât şi profesionişti. Aceşti amatori se află împânziţi în toată lumea. Cunosc comunitatea astronomilor, şi aceşti oameni de ştiinţă n-ar ţine secret existenţa unei planete, nici dacă li s-ar comanda să tacă. Nu poţi ascunde o planetă care se află în interiorul Sistemului Solar!”

Şi ce dacă în decembrie 2012 se sfârşeşte calendarul mayaş? Asta nu înseamnă sfârşitul lumii

Şeful de la NASA se adresează de asemenea şi celor îngrijoraţi că acest calendar mayaş s-ar sfârşi în anul 2012. “Vechile calendare sunt interesante pentru istorici, dar nu se poate compara cu abilitatea pe care o avem astăzi în a măsura timpul, sau cu precizia calendarelor pe care le folosim în mod curent. Problema e că aceste calendare, fie ele vechi sau contemporane, nu pot prezice viitorul planetei noastre sau da avertismente cu ceea ce se va întâmpla pe anumite date, ca decembrie 2012. Uite, şi calendarul meu de birou se sfârşeşte pe 31 decembrie 2009, dar asta nu înseamnă că atunci va avea loc Armageddon-ul. E pur şi simplu începutul unui an nou”, afirmă dr. Morris.

El a mai adăugat faptul că nu există dovezi că şi Nostradamus ar fi previzionat sfârşitul lumii tot în anul 2012.


Inversarea rotaţiei Pământului şi inversarea polilor magnetici nu se va produce

În ceea ce priveşte zvonul că alinierea planetelor din galaxia Caleea Lactee ar putea afecta câmpul gravitaţional al Pământului sau a inversa rotaţia lui, dr. Morris crede că totul e doar o prostie. “O inversare a rotaţiei Pământului e un lucru imposibil. Acest lucru nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată”.

Omul de ştiinţă a mai spus că, deşi inversarea polilor magnetici este un fenomen care are loc o dată la 400.000 de ani, totuşi specialiştii cred că acest fenomen nu se va produce în următoarele milenii, neexistând nici măcar o singură evidenţă că ar avea loc aşa ceva în această perioadă.

Cosmofobia, sau frica de Cosmos

Dr. Morrison a remarcat faptul că o creştere a interesului oamenilor faţă de spaţiul cosmic a dus la o “cosmofobie” generală, adică la o frică faţă de Cosmos. El a spus că oamenii sunt din ce în ce mai interesaţi de câmpul magnetic al Soarelui, de furtunile solare, de găurile negre sau de “falia” din galaxia Calea Lactee. “În urmă cu câteva decenii, aceste lucruri erau doar nişte idei astronomice interesante de studiat, dar acum, pentru mulţi tineri, care sunt dezinformaţi de Internet, sunt doar obiecte ale fricii şi groazei. Cosmofobia poate fi una din consecinţele pe termen lung ale farsei 2012 – să-i facă pe oameni să le fie frică de Cosmos şi de Univers”, conchide dr. Morris.

O descoperire care ne apropie și mai mult de planeta roșie!

Date de la Orbiterul Mars Reconnaissance sugerează posibilitatea existenței unor zone locuibile în subteranul planetei Marte – care să fi fost utilizate în trecut și poate chiar în prezent. Cercetătorii au descoperit, într-un crater de impact, evidența unor mult căutate roci purtătoare de carbonat, alterate hidrotermal și care s-au aflat cândva în adâncurile planetei roșii. ”Rocile carbonatice au fost multă multă vreme Sfântul Graal al explorării planetei Marte din mai multe motive”, a spus Joseph Michalschi de la Institutul de Științe Planetare. El a explicat că pe Terra carbonații s-au format odată cu oceanele și în interiorul lacurilor, așa încât este posibil să se fi întâmplat la fel pe Marte. ”Asemenea depozite pot indica prezenţa unor mări care s-au aflat cândva la suprafaţa planetei. Un alt motiv este proiectarea unei atmosfere marţiene cândva foarte dense şi bogate în CO2, însă astăzi această atmosferă este rarefiată, aşa încât putem presupune că acel CO2 s-a conservat undeva pe Marte în rocile carbonatice”.

Această caracteristică mineralogică unică a fost evidenţiată pe culmea centrală a unui crater din sud-vestul zonei vulcanice gigant de pe marte, numită Syrtis Major. Utilizând spectre infraroşu ale Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer for Mars (CRISM), geologii planetari au detectat mineralele hidrotermale prin amprentele lor spectroscopice. Imagini în vizibil ale Experimentului Ştiinţific de Scanare la Rezoluţie Înaltă (HiRISE) de la bordul MRO arată apariţia mineralelor carbonate şi silicaţilor hidrataţi de pe un strat solid de rocă care a fost dezgropată de către un impact meteoric vechi şi scoasă la suprafaţă, pe crusta vulcanică înaltă a lui Marte.

Rocile purtătoare de carbonaţi s-au aflat cândva la 6 km adâncime în subteran. Mineralele carbonatice coexistă cu silicaţii hidrataţi de origine cel mai degrabă hidrotermală.

Dacă aceasta nu este prima detecţie de carbonaţi pe Marte, a afirmat Michalski, „această detecţie este semnificativă pentru că ne arată că prezenţele carbonatice anterioare, găsite într-o zonă limitată, nu au fost un fenomen localizat. Carbonaţii s-au putut forma într-o zonă foarte mare pe planeta Marte, dar au fost acoperiţi ulterior, în istoria planetei, de fluviile de lavă vulcanică. O extraordinară istorie a apei pe Marte ar putea fi pur şi simplu ascunsă sub lava vulcanică mult mai tânără!”.

Descoperirea are de asemenea implicaţii în ce priveşte capacitatea de a găzdui viaţă a crustei marţiene. „Prezenţa carbonaţilor împreună cu mineralele silicate hidrotermal indică existenţa unui sistem hidrotermal în prezenţa dioxidului de carbon, în crusta marţiană”, a continuat Michalski. „Un asemenea mediu este similar din punct de vedere chimic cu tipul sistemelor hidrotermale existente în oceanele de pe Terra, care sunt capabile să susţină mari comunităţi de organisme care nu au văzut niciodată lumina zilei.”

„Zona rece şi uscată de pe suprafaţa lui Marte este un mediu de supravieţuire aspru chiar şi pentru microbi. Dacă putem identifica locuri unde zonele habituale au existat cândva în adâncime, protejate de mediul extrem de la suprafaţă, acesta este un mare pas înainte pentru explorarea astrobiologică a planetei roşii.”

Michalski şi co-autorul Paul B. Niles de la Centrul Spaţial Johnson al NASA au publicat recent rezultatele într-un studiu numit „Roci carbonatice din crusta de adâncime scoase la lumină de un impact meteoric pe Marte”, în jurnalul Nature Geoscience.

Cheia racirii Pamantului, descoperita pe Venus?

O solutie pentru oprirea incalzirii globale si racirea Pamantului ar putea fi gasita de oamenii de stiinta, multumita unei descoperiri facute de astronomi in atmosfera planetei Venus.
Masuratorile efectuate de sonda Venus Express, a Agentiei Spatiale Europene (ESA), au dus la descoperirea dioxidului de sulf in atmofera superioara a planetei Venus, scrie publicatia online MaxiSciences.
Descoperirea este importanta pentru Pamant, deoarece dioxidul de sulf ar putea proteja planeta noastra de efectele incalziri globale, neutralizand gazele de sera.
Solutia ii apartine lui Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, in 1995, ce a propus deja un proces prin care dioxidul de sulf sa poata fi folosit pentru racirea atmosferei Pamantului.
In cazul planetei Venus, cercetatorii de la ESA au detectat prezenta dioxidului de sulf la altitudini mari, intre 90 si 110 kilometri, descoperirea fiind confirmata si de specialistii americani, care au detectat aceeasi "ceata fina" de dioxid de sulf in atmosfera planetei, prin folosirea radiatiilor de microunde, cu ajutorul unui observator astronomic plasat la sol.
Parerea unanima a specialistilor care participa la acest program este ca dioxidul de sulf provine din ceata bogata in acid sulfuric din atmosfera planetei.
Cum temperatura creste cu altitudinea, in cazul planetei Venus, la peste 90 de kilometri, acidul sulfuric este descompus sub efectul radiatiilor solare, rezultand dioxid de sulf.
In cazul Terrei, dioxidul de sulf provine in mare parte din eruptiile vulcanice. Echipa de cercetatori, condusa de Paul Crutzen, lucreaza la un proiect privind injectarea unor cantitati mari de dioxid de sulf la altitudini de peste 20 de kilometri, in atmosfera terestra, in scopul racirii ei.
Expertii spera ca vor reusi, astfel, sa reduca impactul gazelor cu efect de sera generate de activitatea umana.
Un astfel de scenariu va fi luat in calcul in urmatorii ani, mai ales pentru a gasi solutii de injectare artificiala in atmosfera terestra a dioxidului de sulf.
In aceste conditii, norii de dioxid de sulf din atmosfera planetei Venus ii vor ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine cum ar putea profita Pamantul de pe urma acestei substante.

NASA a ascuns timp de 60 de ani !

Edgar Mitchell a fost pilotul modulului lunar în cadrul misiunii Apollo 14, care a avut loc în 1971, şi, totodată, al şaselea om care a păşit pe Lună.

Acesta spune că extratereştrii au contactat de mai multe ori Pământul în timpul carierei sale la Agenţia spaţială americană (NASA) , însă acest lucru nu a fost făcut public.

Mitchell, în vârstă de 77 de ani, a declarat într-un interviu pentru postul de radio american Kerrang!, că surse din NASA care au avut contact cu extratereştrii i-au descris pe aceştia drept nişte fiinţe "de înălţime mică, ce păreau bizare oamenilor ".

El spune că extratereştrii ar arăta aşa cum sunt cei descrişi în cultura populară, de înălţime mică, cu ochi şi cap mari.
Mitchell a explicat că tehnologia noastră "nu este nici pe departe atât de sofisticată" ca a lor şi că, "dacă ar fi fost ostili", "am fi dispărut până acum".
Mitchell, împreună cu comandantul misiunii Apollo 14, Alan Shepard, deţine recordul pentru cea mai lungă ieşire pe Lună - 9 ore şi 17 minute.
"Am fost destul de privilegiat încât să aflu că am fost vizitaţi şi că fenomenele OZN sunt reale", a spus Mitchell. "Am făcut parte din cercurile militare şi ale serviciilor secrete, care ştiu că, dincolo de ceea ce se cunoaşte public, am fost vizitaţi. Citind ziarele recent, îmi dau seama că s-a întâmplat chiar de mai multe ori", a adăugat acesta.
Mitchell, doctor în aeronautică şi astronautică, spune, referitor la celebrul incident de la Roswell, în New Mexico, din 1947, că a fost locul prăbuşirii unei navete extraterestre reale şi că fenomene similare sunt în curs de investigare.
Armata americană a susţinut întotdeauna că în acest loc s-a prăbuşit un balon de cercetare top secret.
Oficialii NASA au reacţionat rapid printr-un purtător de cuvânt: "NASA nu se ocupă cu depistarea OZN-urilor. NASA nu este implicată în acoperirea urmelor de viaţă extraterestră de pe această planetă sau din univers".
"Doctorul Mitchell este un mare american, dar nu îi împărtăşim opiniile despre acest subiect", a adăugat purtătorul de cuvânt.

O nouă planetă asemanatoare cu pamantul !

Botezată Gliese 581g, exoplaneta are o temperatură care permite păstrarea apei în stare lichidă la suprafaţa 

 scoarţei sau în apropiere de aceasta, au explicat cercetătorii. O exoplanetă este o planetă care orbitează în jurul unei stele, alta decât Soarele, arată AFP.

Dacă descoperirea oamenilor de ştiinţă va fi confirmată prin alte măsurători, Gliese 581g ar fi cea mai asemănătoare cu planeta pe care trăim, dintre toate exoplanetele descoperite până în prezent.

Steaua sa, Gliese 581, se află în galaxia noastră, Calea Lactee, la aproximativ 20 de ani-lumină de Pământ (n.r. valoare unui an-lumină este de 9.460 miliarde de kilometri).

"Faptul că am putut descoperi această planetă atât de repede şi aproape de sistemul nostru solar demonstrează că astfel de exoplanete ar fi numeroase", a declarat Steven Vogt, profesor de astronomie şi astrofizică la Universitatea California din

Dimensiuni apropiate de cele ale Pămâtului
Gliese 581g are o masă de 3,1 până la 4,3 ori mai mare decât cea a Terrei, iar raza sa este de 1,2 - 1,5 ori mai mare ca a planetei noastre, a arătat Paul Buttler, de la Departamentul pentru Magnetism Terestru al Carnegie Institution din Washington.

Gliese 581g pare să fie o planetă stâncoasă, cu o gravitaţie la suprafaţa scoarţei asemenea Pământului şi care orbitează steaua în 36,6 de zile.

Potrivit astronomilor, o exoplanetă este "potenţial locuibilă" când permite existenţa vieţii. Cu toate acestea, nu înseamnă că oamenii ar putea locui aici. Printre cele mai importante caracteristici care ar face o planetă locuibilă se numără prezenţa apei în stare lichidă şi a unei atmosfere, au mai explicat oamenii de ştiinţă.

Din primele estimări făcute de aceştia, temperatura care se înregistrează la suprafaţa Gliese 581g, care nu este expusă în permanenţă stelei sale şi nici întunericului din spaţiu, variază între -31 de grade Celsius şi -12 grade Celsius.

Exoplaneta Gliese 581g a fost descoperită după 11 ani de observaţii cu telescopul observatorului spaţial Keck din Hawaii, situat la 4.145 de metri altitudine.

Cateva teorii catastrofice ale anului 2012!

1) Planeta Nibiru : 21 decembrie 2012….ziua despre care se tot vorbeşte în ultima vreme. Potrivit adepţilor “judecăţii de apoi”,  ceva foarte important din punct de vedere astronomic şi/sau spiritual (religios) se va întâmpla în acea zi. Acesta pare a fi unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere printre scriitori sau pe site-uri şi deja există multe documentarii pe tema aceasta. Şi cu siguranţă pe viitor, importanţa acestui subiect va creşte, pe măsură ce ne apropiem de acea dată fatidică.

Diferenţa majoră dintre scenariul prezent ce anunţă sfârşitul lumii şi profeţiile din trecut este că, aproape sigur ceea ce se va întâmpla la acea dată, va distruge Pământul  sau locuitorii acestuia. Una din teoriile susţinute de către adepţii sfârşitului lumii, estea aceea că, pe 21 decembrie 2012, un corp de mari dimensiuni (cel mai probabil o cometă) va lovi Pământul. Această teorie însă este foarte  puţin probabilă deoarece nu a fost observat nici un obiect în spaţiu care să ameninţe Pământul şi nici nu există dovezi privind existenţa vreunuia, cu atât mai puţin să lovească Terra exact la acea dată.

Cu toţii ştim că Pământul a mai fost lovit de comete în trecut şi probabil că va mai fi lovit şi în viitor, dar, cel puţin pentru următoarele decenii, astronomii nu au descoperit nici un asteroid sau cometă care să intersecteze orbita Pământului şi să ne lovească. Meteoriţii, în forma unor bucăţi de piatră, sunt mult mai numeroşi decât cometele şi suntem loviţi anual de câţiva de dimensiuni destul de mari ( câteva tone în greutate) însă nu destul de mari încât să reprezinte un pericol. Anul acesta, a fost prezis primul impact cu un fragment de asteroid, şi anume “2008 TC3”. Dacă acest fragment de asteroid de circa 2 – 5 metri diametru a fost descoperit cu o zi înainte de impact, e aproape imposibil ca un astertoid (sau cometă) ce ar putea distruge planeta sau omenirea să nu fie descoperit cu mult timp înainte.

Foarte puţine corpuri cereşti dintre cele identificate sunt considerate un risc privind eventualitatea unui impact cu Pământul. Asteroidul de 270 de metri “99942 Apophis” a creat o mare agitaţie în rândul oamenilor în anul 2006, când a devenit cel  mai periculos asteroid  pe  Scala de Impact Torino. Acum însă, se aşteaptă ca Apophis să treacă uşor pe lângă Pământ, în 2029, dar, în funcție de abaterea gravitaţională cauzată de Pământ atunci, poate apărea o nouă posibilitate de impact în 2036. Există şi alte obiecte cu risc de impact cum ar fi “2007 VK184”, un asteroid de 130 de metri diametru, însă şansele ca acesta să lovească Pământul în următorii 100 de ani sunt de 0,037%. Alţi asteroizi sunt în prezent urmăriţi şi ar putea reprezenta un risc abia peste 100 de ani sau mai mult. Mai pe scurt, cel puţin în următoarele decenii şi mai ales în următorii 4 ani, nu va avea loc niciun impact cu niciun fel de asteroid sau cometă.

Însă la rădăcina acestor speculaţii nu stă o cometă sau un asteroid, ci un fel de “planetă cometă”, şi anume, Planeta X. IRAS (Infrared Astronomical Satellite) este un fost telescop ce a orbitat în jurul Pământului aproximativ 10 luni, în anul 1983. Cu ajutorul acestuia au  fost realizate observaţii nemaiîntâlnite până atunci, asupra galaxiilor în formare sau tinere. Însă până când aceste obiecte au fost identificate, a fost mediatizată concepţia potrivit căreia unele dintre acele obiecte, ar putea fi legendara Planetă X de la periferia Sistemului Solar. Unii autori afirmă chiar că aceste observaţii ar dovedi că Planeta X este de fapt planeta sumeriană Nibiru. Aşadar, Nibiru este de fapt o pitică maro. Potrivit acestei teorii, această planetă va cauza distrugere şi moarte şi apariţia unei rase de extratereștri numită Annunaki (strămoşii noştri extratereştri), ce îşi vor planeta înapoi. O frumoasă poveste ştiinţifico-fantastică fără nici un fel de rădăcini ştiinţifice reale însă.

În concluzie, adevărul este că teoria conspiraţiei privind Planeta X este total greşită, iar teoria privind cometa ce va lovi Pământul în 2012 este la fel de greşită. Şansele ca o planetă să intre în Sistemul nostru Solar în 2012, sau să interacţioneze cu acesta, sunt aceleaşi ca şi şansele unui impact al Pământului cu o cometă, adică nici una. Utilizarea ştiinţei moderne de către susţinătorii teoriei conspiraţiei în scopul de a-şi susţine teoriile într-un mod nu tocmai logic şi corect, este un lucru iresponsabil şi poate chiar destructiv.

2)Alinierea Galactică. Mai precis este vorba de parcurgerea sistemului solar a planului ecuatorial galactic, rezultând astfel alinierea Soarelui cu Pământul şi centrul Galaxiei.  Este adevărat că sistemul nostru solar trece regulat prin planul ecuatorial al galaxiei. Această trecere durează circa 36 de ani, a început în 1978 şi se va termina în 2017. Trecerea exactă prin centrul ecuatorial al galaxiei s-a făcut însă pe 7 mai 1998. 

3)Inversarea polilor . Ideea este că axa de rotaţie nu a fost întotdeauna cea de astăzi şi că nu va rămâne mereu aceeaşi, provocând la un moment dat o schimbare fizică a polilor planetei.

Cel mai important susţinător al acestei teorii a fost Charles Hapgood. Acesta a afirmat, în două cărţi, The Earth's Shifting Crust (care avea prefaţa scrisă de Albert Einstein) şi Path of the Pole, că acumulări de gheaţă la unul dintre poli ar pute destabiliza axa de rotaţie a Pământului, modificare ce putea dura şi 5000 de ani. Indiferent de durată însă, fiecare modificare aduce schimbări climatice majore

4)Maximul Solar nu este o ipoteză de ignorat. Întâmplător sau nu, următorul ciclu solar va avea un maxim de activitate în perioada 2011 – 2012, iar maximul solar va fi cel mai puternic din ultimii 400 de ani. S-a dovedit că petele solare, observate încă de pe vremea lui Galileo Galilei, au o legătură directă cu intensitatea maximului solar din ciclul de 11 ani prin care trece Soarele, iar în 2010 se va înregistra un număr maxim de 160±25 de pete solare.

5)Galaxia Pitică Săgetător se credea, până de curând, că este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, la o distanţă de doar 70000 de ani lumină. Studii recente au arătat că această galaxie mică a fost devorată încet de către Calea Lactee şi s-ar afla acum la sfârșitul vieţii. Adepţii sfârşitului lumii în 2012 cred că sistemul nostru solar va fi vizitat de rămăşiţe ale acestei galaxii.   

Anul 2012 !

Cu toate că nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârşitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare că tot mai multe argumente converg spre concluzia că în acel an ceva cu totul surprinzător şi inimaginabil se va petrece cu planeta noastră şi implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine să le cunoaştem. Şi bineînţeles, să ne întrebăm: suntem oare pregătiţi pentru anul 2012?


Planeta Pamânt se manifestă ca un imens circuit electric. Există un fel de cavitate electromagnetică situată între Terra şi ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanţă de suprafaţa pământului. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann între anii 1952 - 1957, şi ele permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre.


"Bătăile inimii" Pământului se accelerează


Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept "bătaia inimii" planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantă de 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începând cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai întâi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), până când a atins astazi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Pare o explicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală...


Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de "Punctul Zero", care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezinta încă, la ora actuala, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mari exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecinţele acestui fenomen sunt incalculabile şi sfidează orice imaginaţie: întreaga planetă şi toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!


Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei, fenomen ce a fost observat şi identificat de clarvăzătorul brazilian Triguerinho, încă de la începutul anilor '80.


Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decât minunate. Şi mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca şi toate capacităţile paranormale ce derivă din ea. Al treilea ochi începe să se deschidă şi chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii şi frecvenţelor ei mult mai elevate.


Calendarul Maya a prezis sfârşitul epocii actuale în 2012


Scriitor, şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale "Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă" şi "Translaţia între lumi". După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în "Punctul Zero" al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.

Din aceasta, Gregg Braden deduce o serie de consecinţe:

1. Timpul va părea că trece din ce în ce mai repede pe masura ce ne apropiem de "Punctul Zero". La ora actuală, frecvenţa Schumann a Terrei este de 12 Hz şi se preconizează ca la 13 Hz se va opri. Provocând inversarea polilor magnetici, traversarea Punctului Zero va însemna totodata translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincea dimensiune. La acest nivel de evoluţie, gândurile şi dorinţele noastre se vor manifesta instantaneu (fapt care corespunde planului astral). Acest Punct Zero este menţionat de calendarele sacre ale omenirii, cum ar fi misteriosul Ţolkin � calendarul mayaş care prevede sfârşitul actualului ciclu al omenirii în decembrie 2012. După saltul în cea de-a patra dimensiune, prevăzut a avea loc înainte de sfârşitul anului 2012, în 2013, conform acestor teorii, vom trece în cea de-a cincea dimensiune.
2. Trecerea în altă etapă la Punctul Zero, prezisă de diferite tradiţii cu mii de ani în urmă, este pe cale de a se realiza. Aceste salturi au loc o dată la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru în jurul Soarelui central al galaxiei noastre.
3. Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, Soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte străvechi descriu astfel de transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii.
4. Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operaţionale. Excepţie face utilizarea energiei libere, decoperită de Tesla în urmă cu un secol, propusă în diferite etape unora dintre guvernele noastre de către extratereştri, dar ocultată şi interzisă de o conspiraţie mondială.


Calendarul Maya a prezis toate aceste schimbări şi faptul că vom reveni la ciclurile naturale bazate pe armonia universală.


Cum va fi translaţia într-un alt plan?


Prin urmare, creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor săi, ceea ce determină efecte asupra organismului dar şi elevarea conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale contrazic aceasta (vezi războaiele şi conflictele la nivel mondial).


Alte semne: câmpul magnetic al planetei s-a diminuat, iar mişcarea ei de precesie s-a modificat. Mai mult, polii magnetici ai planetei au început deja să se deplaseze puţin câte puţin. Toate acestea vor continua şi ne indică în mod clar că ne îndreptăm spre transformări planetare de importanţă cosmică. Este dificil de descris în cuvinte un eveniment atât de rar şi de special. Un salt similar s-a produs deja în constelaţia Pleiadelor, dar în urmă cu foarte multă vreme.


Sigur că nimeni nu poate spune exact ce se va petrece atunci, însă putem trasa unele repere. Înainte de 2012, sufletele evoluate de pe planeta noastră vor face acest salt şi astfel vor deschide poarta ascensională şi pentru alţii care le vor urma. Unele fiinţe, care deja s-au orientat către Dumnezeu cu credinţă şi sinceritate, vor realiza Ascensiunea cu propriul lor corp fizic sublimat, în timp ce altele îşi vor părăsi acest corp fizic pentru a se regăsi într-un alt plan, cu un corp subtil mai apropiat noii frecvenţe de vibraţie.


Inversarea polilor magnetici - evidenţiată de datele culese de sateliţi


Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde să se apropie de polul nord geografic (care coincide cu polul sud magnetic). Unii oameni de ştiinţă consideră că această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând.


Extras din revista"Sciences et Avenir" (Ştiinţa şi viitorul) din iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliţi Oersted, lansat în 1999, şi Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipă de specialişti de la Institutul de Fizica Pământului din Paris a remarcat variaţii importante ale câmpului magnetic terestru. Să fie acesta semnul inversării polilor magnetici ai Pamântului, eveniment care are loc la aproximativ 250.000 de ani? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense."


La Montauk nimeni nu a putut vedea dincolo de 2012


În cadrul Proiectului Montauk, despre care doi dintre participanţi (Preston Nichols şi Al Bielek) au făcut dezvăluiri cutremurătoare într-un interviu de peste 9 ore, informaţii structurate şi în cărţile lui Preston Nichols şi Peter Moon, s-au realizat experienţe de proiectie în timp. Cercetătorii care au lucrat la Proiectul Montauk au construit, pe baza unor informaţii provenite din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul căruia trimiteau diverse persoane în timp şi le ghidau acolo pentru a descrie ce vedeau. Al Bielek a fost unul dintre "călătorii în timp" şi iată ce răspunde el reporterului la întrebarile legate de anul 2012:


Reporter: Care este cel mai depărtat punct din viitor în care au fost trimişi oameni în cadrul Proiectului Montauk?
Al Bielek: Anul 10.000 d.C.
R: Deci viitorul este acum stabilit până în anul 10.000 d.C.?
AB: Da. Este ca o realitate din vis. Nimeni nu a găsit un viitor tangibil, al lumii fizice, dincolo de 2012. Este ca un zid abrupt dincolo de care nu mai este nimic.
R: Profeţiile vorbesc despre o transformare planetară în acea perioadă.
AB: Curios, nu-i aşa?
R: Care este previziunea dvs. pentru viitorul speciei umane?
AB: Va supravieţui.
R: De ce s-a menţionat la un moment dat că anul 2011 a fost ultimul an în care subiecţii experienţelor au putut vedea ceva tangibil?
AB: Calendarul mayaş prevede pentru perioada 2011 � 2013 un fel de barieră. Persoanele clarvăzătoare au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece.
R: Asta nu înseamnă că nu este nimic dincolo de acel an.
AB: Nu. Este ascuns percepţiilor noastre. Nu se poate vedea nici măcar cu o maşina a timpului. Mulţi se întreabă dacă vor mai avea controlul asupra omenirii dupa 2013.
R: Se pare că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea de-a patra dimensiune.
AB: Într-adevăr. Sunt ceva dovezi în direcţia asta.
R: Se discută mult despre ideea translaţiei într-o a patra dimensiune. Ce înseamnă aceasta?
AB: De fapt, înseamnă trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. Este de asemenea în legatură cu conştientizarea faptului că nu suntem separaţi de Creatorul nostru. Este un eveniment de genul celui numit de creştini "revenirea în Glorie". A doua venire se referă mai degrabă la o stare interioara, decât la o fiinţă care vine şi stabileste o ierarhie.
R: Când se va realiza complet această translaţie?
AB: A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină compasiunea, înţelegerea şi iubirea. Trecerea definitivă la cea de-a patra dimensiune cred că va avea loc între anii 2003 şi 2013.
R: E interesant că şi prin metodele de divinaţie I-Ching se prevede un sfârsit în anul 2012.
AB: Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Transformarile au început deja. Suntem martori la "dispariţia" celei de-a treia dimensiuni a vieţii.

Pasarile moarte,gasite intr-un cartier din Constanta!

Panică într-un cartier din Constanţa. Locatarii au găsit în faţa blocului zeci de păsări moarte. Oamenii s-au speriat, deoarece astfel de fenomene au loc în ultima vreme pe tot globul, iar specialiştii nu au descoperit deocamdată de ce. 

 

CE PARERE AVETI DESPRE ACEST FENOMEN?

 

 

 

Apa de pe luna !

 

Cercetatorii sunt convinsi ca daca descopera provenienta si cantitatea apei de pe Luna, si-ar putea explica mai bine istoria satelitului natural.

Luna, despre care savantii au crezut multe decenii ca este complet lipsita de apa, la fel cum este lipsita de atmosfera si de viata, contine insa resurse importante de apa, potrivit unor descoperiri recente.

In urma acestei schimbari de perspectiva, savantii au analizat pietrele lunare colectate in timpul misiunilor Apollo.

Savantii americani au dedus ca apa lunara provine din trei surse potentiale: manta - situata sub scoarta lunara, protoni - adusi de vanturile solare - si comete, scrie Mediafax

O aprovizionare masiva cu apa a sistemului Terra-Luna provenind din comete s-ar fi produs, in opinia specialistilor americani, la putin timp dupa formarea Lunii, in urma cu 4,5 miliarde de ani.

Potrivit teoriei "impactului urias", formulata in anii 1970, Luna s-ar fi format din resturile de scoarta terestra aruncate in spatiu in urma coliziunii dintre Terra si o alta planeta.

Exploziile Solare!

Oamenii de ştiinţă avertizează asupra urmărilor dezastruoase pe care le-ar putea avea exploziile solare în 2013, mai ales în Europa, după cum informează Telegraph.

Într-o conferinţă de presă, Dr. Richard Fisher a declarat că Pământul va fi lovit de radiaţii magnetice care vor atinge un nivel fără precedent. Mai mult cercetătorii anunţă un adevărat "tsunami solar" pentru 2013, atunci când Terra ar putea fi lovită de explozii solare de o intensitate foarte mare.

Observatorul solar SDO al NASA a trimis pe Pamanat primele imagini care arata fenomenele ce au loc la nivelul soarelui.
Imaginile suprinzatoare arata detalii ale exploziilor solare sau masuratori ale acestora in ultraviolet. Culorile arata variatiile de temperatura de la nivelul soarelui, relateaza Physorg.

Potrivit imaginii in ultraviolet, zonele rosii sunt cele mai "racoroase" (aproape 60.000 de grade Kelvin/107 Farenheit), iar in cele albastre sau verzi temperatura este mai ridicata (peste un milion de grade Kelvin)

Cercetatorii spera ca vor afla mai multe despre campul magnetic Soarelui si rolul pe care il are in reglarea climei Pamantului. Lansat pe 11 februarie 2010, observatorul solar este cea mai avansata naveta creata pentru studierea Soarelui si va avea o misiune de cinci ani.