Diferenţa majoră dintre scenariul prezent ce anunţă sfârşitul lumii şi profeţiile din trecut este că, aproape sigur ceea ce se va întâmpla la acea dată, va distruge Pământul sau locuitorii acestuia. Una din teoriile susţinute de către adepţii sfârşitului lumii, estea aceea că, pe 21 decembrie 2012, un corp de mari dimensiuni (cel mai probabil o cometă) va lovi Pământul. Această teorie însă este foarte puţin probabilă deoarece nu a fost observat nici un obiect în spaţiu care să ameninţe Pământul şi nici nu există dovezi privind existenţa vreunuia, cu atât mai puţin să lovească Terra exact la acea dată.
Cu toţii ştim că Pământul a mai fost lovit de comete în trecut şi probabil că va mai fi lovit şi în viitor, dar, cel puţin pentru următoarele decenii, astronomii nu au descoperit nici un asteroid sau cometă care să intersecteze orbita Pământului şi să ne lovească. Meteoriţii, în forma unor bucăţi de piatră, sunt mult mai numeroşi decât cometele şi suntem loviţi anual de câţiva de dimensiuni destul de mari ( câteva tone în greutate) însă nu destul de mari încât să reprezinte un pericol. Anul acesta, a fost prezis primul impact cu un fragment de asteroid, şi anume “2008 TC3”. Dacă acest fragment de asteroid de circa 2 – 5 metri diametru a fost descoperit cu o zi înainte de impact, e aproape imposibil ca un astertoid (sau cometă) ce ar putea distruge planeta sau omenirea să nu fie descoperit cu mult timp înainte.
Foarte puţine corpuri cereşti dintre cele identificate sunt considerate un risc privind eventualitatea unui impact cu Pământul. Asteroidul de 270 de metri “99942 Apophis” a creat o mare agitaţie în rândul oamenilor în anul 2006, când a devenit cel mai periculos asteroid pe Scala de Impact Torino. Acum însă, se aşteaptă ca Apophis să treacă uşor pe lângă Pământ, în 2029, dar, în funcție de abaterea gravitaţională cauzată de Pământ atunci, poate apărea o nouă posibilitate de impact în 2036. Există şi alte obiecte cu risc de impact cum ar fi “2007 VK184”, un asteroid de 130 de metri diametru, însă şansele ca acesta să lovească Pământul în următorii 100 de ani sunt de 0,037%. Alţi asteroizi sunt în prezent urmăriţi şi ar putea reprezenta un risc abia peste 100 de ani sau mai mult. Mai pe scurt, cel puţin în următoarele decenii şi mai ales în următorii 4 ani, nu va avea loc niciun impact cu niciun fel de asteroid sau cometă.
Însă la rădăcina acestor speculaţii nu stă o cometă sau un asteroid, ci un fel de “planetă cometă”, şi anume, Planeta X. IRAS (Infrared Astronomical Satellite) este un fost telescop ce a orbitat în jurul Pământului aproximativ 10 luni, în anul 1983. Cu ajutorul acestuia au fost realizate observaţii nemaiîntâlnite până atunci, asupra galaxiilor în formare sau tinere. Însă până când aceste obiecte au fost identificate, a fost mediatizată concepţia potrivit căreia unele dintre acele obiecte, ar putea fi legendara Planetă X de la periferia Sistemului Solar. Unii autori afirmă chiar că aceste observaţii ar dovedi că Planeta X este de fapt planeta sumeriană Nibiru. Aşadar, Nibiru este de fapt o pitică maro. Potrivit acestei teorii, această planetă va cauza distrugere şi moarte şi apariţia unei rase de extratereștri numită Annunaki (strămoşii noştri extratereştri), ce îşi vor planeta înapoi. O frumoasă poveste ştiinţifico-fantastică fără nici un fel de rădăcini ştiinţifice reale însă.
În concluzie, adevărul este că teoria conspiraţiei privind Planeta X este total greşită, iar teoria privind cometa ce va lovi Pământul în 2012 este la fel de greşită. Şansele ca o planetă să intre în Sistemul nostru Solar în 2012, sau să interacţioneze cu acesta, sunt aceleaşi ca şi şansele unui impact al Pământului cu o cometă, adică nici una. Utilizarea ştiinţei moderne de către susţinătorii teoriei conspiraţiei în scopul de a-şi susţine teoriile într-un mod nu tocmai logic şi corect, este un lucru iresponsabil şi poate chiar destructiv.
2)Alinierea Galactică. Mai precis este vorba de parcurgerea sistemului solar a planului ecuatorial galactic, rezultând astfel alinierea Soarelui cu Pământul şi centrul Galaxiei. Este adevărat că sistemul nostru solar trece regulat prin planul ecuatorial al galaxiei. Această trecere durează circa 36 de ani, a început în 1978 şi se va termina în 2017. Trecerea exactă prin centrul ecuatorial al galaxiei s-a făcut însă pe 7 mai 1998.
3)Inversarea polilor . Ideea este că axa de rotaţie nu a fost întotdeauna cea de astăzi şi că nu va rămâne mereu aceeaşi, provocând la un moment dat o schimbare fizică a polilor planetei.
Cel mai important susţinător al acestei teorii a fost Charles Hapgood. Acesta a afirmat, în două cărţi, The Earth's Shifting Crust (care avea prefaţa scrisă de Albert Einstein) şi Path of the Pole, că acumulări de gheaţă la unul dintre poli ar pute destabiliza axa de rotaţie a Pământului, modificare ce putea dura şi 5000 de ani. Indiferent de durată însă, fiecare modificare aduce schimbări climatice majore
4)Maximul Solar nu este o ipoteză de ignorat. Întâmplător sau nu, următorul ciclu solar va avea un maxim de activitate în perioada 2011 – 2012, iar maximul solar va fi cel mai puternic din ultimii 400 de ani. S-a dovedit că petele solare, observate încă de pe vremea lui Galileo Galilei, au o legătură directă cu intensitatea maximului solar din ciclul de 11 ani prin care trece Soarele, iar în 2010 se va înregistra un număr maxim de 160±25 de pete solare.
5)Galaxia Pitică Săgetător se credea, până de curând, că este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, la o distanţă de doar 70000 de ani lumină. Studii recente au arătat că această galaxie mică a fost devorată încet de către Calea Lactee şi s-ar afla acum la sfârșitul vieţii. Adepţii sfârşitului lumii în 2012 cred că sistemul nostru solar va fi vizitat de rămăşiţe ale acestei galaxii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu